O făşie subţire din cărămidă desparte două lumii…..cea lichidă de cea solidă.
Pe acea graniţă mă aflu eu....testînd gravitaţia, cu gîndul meu uitat la umbra unui nuc.
Pas cu pas, deget cu deget înaintez pe acea fîşie cu un ochi la lumea lichidă care-mi reflectă imaginea terestră şi neinteresantă a unei fete, iar cu celălalt ochi la lumea solidă care nu-mi arată decât o culoare verde şi un strat de iarbă primitor.
Ambele lumii sunt tentante.......
Purtată de vânt, abandonată de gând mă împart în două fături.
Gravitaţia mă învinge iar acum ma pierd în acele lumii....

O parte din mine loveşte iarba umedă, lăsându-mă să visez privind cerul călduros străbătut de norii adormiţi..........

Însă o parte din mine cade în lumea lichidă.....mă scufund în ea, razele soarelui schimbându-şi traiectoria în aceea oglindă lichidă.
Prin faţa ochilor mei trecând toate deciziile, toate trăirile mele, toată viaţa mea....
Plutesc şi realizez că mă scufund, din ce în ce mai adânc, spre întuneric. Mintea mea blocându-se, neputând să-mi controleze mişcările, rămân împietrită…sunt moale ca un fulg….însă ca un fulg care se scufundă spre adâncuri….
Când ochii mei se închid, lăsându-mă să pier şi să cad într-o lume întunecată......mâna mea fără viaţă a fost prinsă de ceva......nu ştiu exact de ce......acel ceva încercând să mă scoată din oglinda lichidă.
Mă lupt cu gravitaţia.....mă lupt cu oglinda.....ori.....mă lupt cu mine însămi...... ?
Într-o fracţiune de secundă, sunt respinsă de oglindă şi aruncată în lumea solidă.....
....Mă reîntorc la partea mea care stă tolenită la soare,...pe iarba moale visând....

Sărutul dulce al oxigenului imi redeschide ochii....dând piept cu cerul calm care mă privea.
Totul se petrecu se aşa de rapid...încât am avut impresia că am visat, însă.....eram udă leoarcă.....ceea ce-mi confirmă căderea mea în oglinda propriului meu suflet.
Însă cine mă salva se.....cine mi-a prins măna moleşită şi fără simţuri....şi m-a readus la realitate ???

Era să mor în propria mea imagine, neîncercând să lupt, lăsându-mă purtată de ea, nepăsătoare mă scufundam adormită....retrăind treptat toate întâmplările care mi-au alcătuit viaţa. Imaginea mea mă omoară.......
Unde mă aflu eu ?......în care parte sunt ?............ori,........încă păşesc pe acea graniţă plăândă. Iar când v-oi cădea........cine mă v-a salva ?

<lutesc într-o lume care ma scufunda în abis>



ooo..and sorry for the mistakes in the text....it's 01:15 in the morning...